marți, 30 septembrie 2014

30 septembrie !!!

Am ajuns si la finalul primei luni de toamna. Cine credea ca o sa treaca atat de repede? Este 30 septembrie si realizez ca intr-adevar, s-au intamplat atat de multe lucruri in aceasta luna incat era cazul sa ajunga si ea la final. Dar totusi, parca este mult prea devreme.
Oare ce se va mai intampla in urmatoarea luna? Cum vor decurge toate lucrurile si oare vom avea timp de tot ce ne-am propus?
Inchei aceasta minunata luna cu zambetul pe buze pentru ca am reusit sa fac tot ce trebuia si am trecut prin toate cu brio. De la munca, la scoala, familie, prieteni, iubire, totul a fost PERFECT !!!

sâmbătă, 27 septembrie 2014

Risipim ani

Risipim ani fara sa ne dam seama cate lucruri frumoase trec pe langa noi fara a constientiza ce inseamna fericirea. Alergam dupa niste idealuri de neatins, alergam in goana dupa bani si uitam sa privim cu detasare ingrijorarile care nu fac decat sa ne distruga linistea.
Risipim fericire, risipim iubire si cersim bani, ajungand in acest fel la batranete, la un pas de moarte cand reusim sa ne dam seama cum, de ce si cu ce am gresit. Dam sfaturi in stanga si-n dreapta fara a ne folosii noi insine de ele, iar cand in sfarsit putem sa ne permitem sa zambim, aflam ca nu se mai poate.
Fericirea, iubirea si zambetele trebuie sa fie singurele lucruri pentru care putem sa risip anii!

miercuri, 24 septembrie 2014

Uman si fericit

Ahh! Atatea cuvinte se plimba acum in capul meu, atatea amintiri isi fac din nou aparitia, iar eu nu mai vreau sa traiesc in trecut. Nu! Vreau sa pun STOP si vreau sa merg inainte. Am decis sa traiesc, am decis sa fiu un om care sa aiba parte de tot ce e bun, dar si de rau, de fericire, dar si de tristete pentru ca toate astea ne fac sa fim oameni!
Vreau sa traiesc in prezent si sa spun START viitorului! Vreau sa exist in prezent pentru ceea ce am fost in trecut si pentru ceea ce voi fi in viitor, dar cel mai important, vreau sa fiu EU, acum!

luni, 22 septembrie 2014

Fericirea are final?

Daca soarele ar straluci in fiecare zi la fel de puternic, probabil am uita sa ne mai bucuram de un frumos curcubeu. Dar daca in fiecare zi am avea parte de curcubeu, probabil acesta ar deveni la fel de banal ca orice alt lucru obisnuit.
Trebuie sa invatam sa ne bucuram de fiecare zi, de fiecare clipa si indiferent cat de greu ar fi, trebuie sa ne amintim ca frumusetea vine din lucrurile marunte, din lucrurile banale care ne fac sa zambim sau sa suferim. Acum suntem fericiti, iar maine poate tristi, insa important este sa ne dam ocazia de a fi fericiti!
De azi, m-am hotarat sa imi dau ocazia de a fi fericita fara sa ma gandesc cand se va termina fericirea mea!

marți, 16 septembrie 2014

Sentimente

Nu stiu cum sa incep, nu stiu ce sa scriu, nu-mi gasesc cuvintele. Si da, nu e prima data cand mi se intampla asta. Stiu doar ca vreau sa scriu, vreau sa scriu pana uit de mine, pana trece totul, pana ajung sa zambesc, pana scap de tristete, pana piere si ultima lacrima.
Dar cum sa fac asta? Cum, daca cu fiecare litera, cu fiecara cuvant scris, simt ca lacrimile ma infunda din ce in ce mai tare, ma ineaca si apoi...totul trece, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Si din nou, amintiri revin, singuratatea isi face simtita prezenta si iar...curg...siroaie pe care nu le mai pot opri. Dar de ce? Grea intrebare! De ce nu? Asta ar fi raspunsul. Poate pentru ca prea mult timp am incercat sa tin capul sus, sa zambesc, sa ma abtin si sa-mi tin furia in frau. Intr-adevar, acum observ ca n-am facut bine. Trebuie sa imi las toate sentimentele sa apara atunci cand vor ele si sa faca tot ce trebuie. Doar asa voi fi in stare sa zambesc linistita si sa rad din toata inima.

luni, 15 septembrie 2014

Nostalgia primei zile de scoala

Obisnuiam sa ma trezesc plina de emotii in aceasta zi de 15 septembrie. Era o zi cu totul speciala pentru mine, ca elev intr-un an nou plin de aventuri. Acum, desi au trecut ani de zile de atunci, inca ma trezesc cu o neliniste care ma anunta ca intr-adevar, chiar daca anii au trecut, 15 septembrie ramane o zi importanta pentru mine.
Am atatea amintiri care ma napadesc si atatea imagini imortalizate din prima zi de scoala de-a lungul anilor si inca sunt nostalgica si plina de melancolie, ducand dorul si simtind lipsa unei copilarii lipsita de grija zilei de maine. O copilarie care era plina de sentimente de frica, de fericire, de emotii gandindu-ma la cate intamplari se vor petrece in urmatoarele luni.
Prima zi de scoala poarta o amprenta puternica fiind ziua de maxima importanta pentru elevi si pentru profesori. Un an nou incepe, aventuri noi te asteapta astfel incat incet, incet, sa fii capabil sa te maturizezi si sa cresti!