vineri, 30 mai 2014

Viata perfecta

Oare exista viata perfecta? Foarte multe persoane din jurul nostru, din anturaj, sau persoane pe care le admiram, pe care le vedem la televizor, par a avea o viata absolut perfecta. Dar, oare chiar asa este?
Hmm... parerea mea este ca nu exista viata perfecta deoarece toti avem ceva de ascuns, toti avem ceva care ne macina, care ne umbreste fericirea perfecta. INSA, cel mai important este sa stim cum sa facem fata acestor lucruri si sa fim cat se poate de fericiti, sa avem parte de viata pe care ne-o dorim, si cu bune, si cu rele pentru ca doar asa ne dezvoltam si invatam sa luptam pentru ceea ce ne dorim.

Un sfat: Intotdeauna, drumul cel mai greu, va duce la lucrurile cele mai frumoasa. Nimic frumos nu poate fi castigat prin pasi simpli!

joi, 29 mai 2014

Zambesc!

Astazi m-am hotarat ca vreau sa zambesc zilnic, oricat de greu ar fi, oricat de mult va trebui sa lupt cu mine insami, voi face in asa fel incat sa ZAMBESC!
Chiar daca de multe ori voi zambi doar cu buzele, iar in ochii mei se va citi cu totul altceva, voi fi tare, voi fi puternica si voi continua sa pastrez zambetul perfect pe buzele mele.
Zambetul este singura arma indeajuns de puternica incat sa te ajute sa treci peste indiferenta altora, sa sfidezi greutatile zilnice si sa te mentii pe intotdeauna ferm si pe pozitie!
Zambiti, pentru ca oricat de dificil este acum, maine va fi mai bine! Zambiti, pentru ca oricat de suparati ati fi, mai tarziu veti regreta timpul pierdut cu tristete!

Zambiti, chiar daca lumea voastra interioara e complet daramata!

miercuri, 14 mai 2014

Ce te faci cu o ploaie, un amalgam de cuvinte?

Cuvintele se invartesc in continuu in capul meu si nu stiu cum sa le opresc. Oare ele nu vad ca exista o singura strada, si este cu sens unic pentru ele? As vrea doar sa se opreasca si sa gaseasca singure calea pe care trebuie sa o urmeze. As vrea sa pot pune STOP acestei mari avalanse de cuvinte din capul meu si sa TIP cat pot eu de tare: LINISTE TOTALA, VA ROG! Dar nu, nu pot face acest lucru. De fapt, in realitate, pot face toate acestea, dar o fac degeaba pentru ca ele nu ma asculta. Pur si simplu isi urmeaza prorpiul lor drum, si din cate vad, sunt intr-un continuu giratoriu fara a stabili care are prioritate.

luni, 12 mai 2014

O noua zi, noi inceputuri!

Fiecare zi din viata noastra reprezinta un nou inceput. Totul incepe cu un rasarit de soare, si bineinteles, inevitabil, sfarsitul vine cu apusul. Felul in care traim viata ne face sa privim soarele ca un inceput si in acelasi timp, un sfarsit al unei zile, sau, al unei vieti.
Mie, personal, intotdeauna mi-a fost teama, frica, de inceputuri, indiferent ca este vorba de prima zi de scoala, de prima zi de vacanta, de prima zi la un loc de munca, de prima intalnire, de prima iesire cu noii prieteni, de inceputul de orice fel. De ce? Simplu! Acest inceput este ceva nou, necunoscut, si in adancul meu, intotdeauna am stiut ca inceputul este ceva cu care nu sunt obisnuita, asadar, inevitabil imi este teama.
Incet, incet, am invatat sa imi stapanesc emotiile si sa ma bucur de fiecare clipa exact asa cum este ea, pentru ca inceput sau sfarsit, toate ne ajuta sa ne formam ca persoane.
Asadar, bucurati-va de orice inceput, de orice zi noua, si fiti fericiti de orice apus si sfarsit pe care il intampinati cu bratele deschise in asteptarea unei noi temeri pe care sa o infruntati! Fiti in fiecare zi copii care sa fie fericiti pentru orice lucru pe care il pot intalni!

duminică, 11 mai 2014

Cum sa invatam sa traim si sa facem fata temerilor noastre?

Ei bine, pentru astazi, m-am decis sa abordez o noua tema, o tema care sunt sigura ca ne-a framantat macar o data in viata pe fiecare dintre noi si anume, teama, frica, nelinistea, toate aceste sentimente care ne acapareaza si nu ne mai lasa sa continuam ceea ce ne dorim.
Eu personal, am invatat sa fac fata acestor sentimente doar prin pastrarea unei linisti interioare pe care sincer, cu greu mi-o gasesc in acele momente dificile. Intr-adevar, sa dam sfaturi, cu totii ne pricepem. Nu-i asa? Este usor atunci cand vine un prieten la tine si se descarca in fata ta, isi expune durerile si iti cere un mic sfat. Bineinteles, ca atunci esti expert, esti cel mai bun in materie de sfaturi. Dar ce te faci atunci cand trebuie sa-ti pui in practica propriile sfaturi si trebuie sa actionezi asa cum le-ai spus altora sa faca? Mda, ala este un moment dificil, un moment in care absolut toate gandurile iti sunt incetosate si te gandesti ca tot ce vrei este SA FI PUTERNIC, si sa treci peste tot ce este greu.
Dar e dificil de trecut de la sfat, la actiune. Eu va sfatuiesc (pentru ca la asta ma pricep, si nu doar eu, ci toata lumea se pricepe la sfaturi) sa va puneti in ordine toate gandurile si sa va clarificati pas cu pas toate ideile deoarece in acest fel veti putea fi siguri ca ceea ce urmeaza sa faceti este ceea ce va doriti cu adevarat. Indiferent de cat de greu este de parcurs acel drum, nu va impiedicati, mergeti inainte, continuati drumul pana la capatul lui, pentru ca asta este singurul mod in care veti afla daca ati actionat bine sau nu.
Acum sa va dau niste exemple concrete. Am vrut sa fac o facultate, am avut un vis pe care am vrut sa mi-l implinesc indiferent de dorintele si actiunile celorlalti. Intr-adevar, facultatea aleasa de mine nu este una dintre cele mai usoare, dar nici dintre cele mai grele, dar este ceea ce mi-am dorit eu. Nu am avut un sprijin prea mare din partea parintilor (si nici acum, desi am terminat-o, nu am intelegere din partea lor) insa nici nu s-au impus categoric. Bineinteles, ca orice parinte, isi doreau sa fac ceva Inginerie, Medicina, Stomatologie, Farmacie, ca deh, sunt banoase in viziunea lor, insa, au avut o mica dezamagire cand l-am luat pe NU in brate si am facut doar ce am vrut eu. Si acum, sunt pur si simplu FERICITA si MULTUMITA de alegerea mea, asa cum probabil nu as fi fost niciodata daca as fi facut ce vroiau eu.
Un alt exemplu pe care vi-l pot da, este legat de prietenii mei, de amicii pe care i-am avut si inca ii am. Ce credeti? Am intalnit niste persoane minunate, persoane pe care stiu si acum ca ma pot baza si cu care pot discuta oricand, insa, parintilor mei nu li se pareau persoane demne de mine. De ce? Foarte simplu, deoarece ori sunt prea zgomotosi, ori provin din nu stiu ce familii, ori pur si simplu nu trebuie sa existe un motiv pentru ca lor sa nu le convina. Dar, normal, nici de aceasta data nu am facut altceva decat cum am crezut eu de cuviinta, si inca o data pot afirma, sunt FERICITA si MULTUMITA de ceea ce am ales sa fac.
Asadar, in urma acestor exemple, destul de simple, insa eu consider ca pot influenta destul de mult perceptia unei persoane despre viata, sunt sigura ca va veti gandi de doua ori inainte sa luati o decizie. Nu trebuie sa va fie teama de alegerile pe care le veti face, atata timp cand ceea ce vreti voi este ceea ce va convine. Bineinteles, nu faceti o alegere doar pentru a-i enerva pe cei din jur, nici gand de asa ceva. Ceea ce trebuie sa faceti este sa alegeti sa fiti PUTERNICI si sa invatati sa luati DECIZII PROPRII!
Asadar, in final, am o intrebare pentru voi, Ce facem atunci cand ne este teama de un lucru, atunci cand pur si simplu nu putem sa mergem mai departe cu ceea ce ne dorim, de teama sa nu ranim pe cineva cu alegerile noastre, sau de teama ca vom esua?


sâmbătă, 10 mai 2014

Cum ne descoperim pasiunile?

Ei bine, m-am gandit sa incep cu o postare care pentru mine, personal, reprezinta o adevarata provocare.
De ce?
Foarte simplu, pentru ca eu nu mi-am descoperit inca marea pasiune. Asadar, cred cu staruinta ca aceasta pasiune a mea se afla adanc inradacinata in mine, si inca nu vrea sa iasa la suprafata.
Ei bine, de-a lungul timpului am incercat sa fac diverse lucruri ca sa incerc sa gasesc ceva care sa-mi placa atat de mult incat sa nu ma mai pot opri. Astfel, am inceput cu sportul: atletism, volei, handbal, tenis de camp, baschet. Le-am incercat pe toate, dar bineinteles ca au ramas doar la stadiul de incercari.
Apoi, am incercat sa cochetez cu desenul. Pur si simplu a fost un dezastru, pentru ca nu ma descurc, imi lipseste imaginatia pentru aceasta arta speciala.
Eh, am incercat si cantatul. Si ce credeti? Chiar ma vedeam o mare vedeta. Bineinteles, aveam 9-10 ani in acea perioada a mea de glorie in scara blocului. Dar a trecut si asta.
In liceu, ei bine, adolescenta a inceput sa-si spuna cuvantul. Si ce credeti? Am inceput sa scriu! Da, chiar imi placea, si imi place si acum. O fac din placere, din simpla dorinta de a ma descarca si de a trece peste perioadele dificile.
Curand, am inceput facultatea si am uitat de aceasta mica pasiune a mea, insa acum, sunt hotarata sa o explorez la maximum si sa scriu cat de mult pot, pentru ca intr-adevar, cred cu tarie ca aceasta este pasiunea mea ascunsa.

O poveste simpla

Am creat acest blog din simpla dorinta de a-mi impartasi gandurile, ideile si sentimentele. Vreau sa scriu din placere, sa creez povesti virtuale din propriile-mi povesti reale, vreau sa creez o fantezie pornita din realitate.
Asadar, imi doresc sa am parte de cat mai multi cititori, care sa aprecieze munca mea, si bineinteles, sa isi impartaseasca propriile povesti, astfel incat sa reusim sa cream o poveste simpla bazata pe oameni complecsi.