marți, 17 ianuarie 2017

Ce am mai crosetat in ultima perioada

Zapada, zapada si din nou zapada. Cam asa poate fi descrisa prima luna a anului 2017. Pentru multi, este prilej de relaxare, mai mult timp de stat acasa in liniste si caldura. Pentru altii, insa, este mod de a invata sa se lupte cu troienele, de a face balet sarind peste muntii de zapada, perioada propice de a invata stiluri noi de inot si nu in ultimul rand, timp perfect pentru a-ti testa hainele, incaltarile si accesoriile de iarna.

Zilele acestea geroase si pline de zapada, mi-au oferit inspiratie, relaxare si mai ales timp pentru hobby-ul meu. Astfel, am avut ocazia de a-mi mai exersa talentul si am reusit sa realizez lucrusoare foarte utile.


Pentru sotul meu, am crosetat doua tipuri de gulere. Primul este lucrat cu fir dublu, astfel incat sa fie mai gros, sa ii tina bine de cald si sa nu se piarda repede caldura acumulata. Cel de-al doilea guler, este lucrat intr-un singur fir, perfect pentru zilele in care nu este extrem de frig. Ambele sunt lucrate in asa fel incat sa ii acopere gatul si fata pana la ochi.



In ceea ce ma priveste, am avut inspiratia de a-mi croseta doua seturi de iarna. Unul este in doua culori, gri si negru, format din manusi si fular, iar al doilea este mov, fiind alcatuit dintr-o bentita-turban si un guler dublu extrem de calduros. In felul acesta, sunt destul de protejata de frig si nu am nicio problema atunci cand ies din casa.



luni, 16 ianuarie 2017

Grecia, Thassos

Vacanta din 2016 am petrecut-o impreuna cu nasii nostri in Thassos.

Eu mai fusesem in Grecia, in urma cu vreo 3 ani, in Halkidiki. A fost absolut incantator acolo si chiar va recomand cu mare drag sa vizitati zona pentru ca este spectaculoasa.

Facand comparatie cu ceea ce vazusem in vacanta anterioara, Thassos-ul nu m-a lasat fara cuvinte. Este frumos intr-adevar, peisaje  superbe, marea absolut extraordinara, oamenii foarte cumsecade, dar lipsea acel ceva pe care l-am intalnit in Halkidiki. Nici acum nu stiu ce este ceva-ul respectiv, presupun ca oportunitatea pe care am avut-o atunci de a ma plimba pe bratele Greciei, de a vizita numeroasele plaje, oraselele, porturile...totul m-a lasat profund si placut impresionata.

Revenind la Thassos, calatoria cu bacul a fost foarte faina. Nu stiu exact cat timp am petrecut pe bac deoarece eram incantata de culorile marii si de pescarusii care zburau din ce in ce mai aproape de noi. Din Limenas, unde ne-a lasat bacul, am continuat calatoria noastra spre Limenaria unde ne-am cazat la o frumoasa pensiune in apropiere de plaja.

In cele 4-5 zile pe care le-am petrecut pe insula, am reusit sa ne plimbam pe la cateva plaje, am facut snorkeling, am mers pe munte, ne-am catarat pe zona de langa cascada din munte, am ajuns si la una din manastirile de pe Thassos si intr-un final am fost si la mult entuziasmanta Giola.



Drumul a fost destul de lung, dar vacanta a fost extrem de relaxanta si ne-a incarcat cu forte proaspete dupa prima jumatate a anului care a fost istovitoare.

vineri, 13 ianuarie 2017

Crosetat, hobby relaxant!


A venit momentul sa va arat cum se manifesta pasiunea mea pentru crosetat.

Am inceput in urma cu vreo 2-3 ani sa cochetez putin cu crosetatul. Am inceput atunci cu ceea ce voiam a fi o husa pentru laptop, dar am sfarsit prin a desface intreaga opera. Dupa ce am lasat croseta si sculurile deoparte o lunga perioada, am reluat activitatea si am facut o gentuta, pe care am desfacut-o deoarece am realizat ca nu as fi purtat-o atat de des pe cat voiam.

In continuare, mi-am pus ambitia la incercare si am reusit sa realizez diverse lucrusoare care n-au mai fost desfacute, ci au fost facute cadou in mare parte: paturica de bebelusi pentru baietelul nasilor, saculet pentru nou-nascut, hainuta pentru catelusa mea, gulere, fulare, manusi etc (o sa mai urmeze si alte postari in care sa va prezint munca mea).








Sper sa reusesc sa dedic atat de mult timp cat imi doresc, pasiunii mele si sa realizez lucruri din ce in ce mai frumoase.

Voi ce pasiuni aveti?

joi, 12 ianuarie 2017

Cununia civila...I do!

Dupa cum va spuneam intr-o postare anterioara, in anul care a trecut, am reusit, sa facem cununia civila.

Nu a fost usor, chiar deloc. A fost multa alergatura si stres destul de mult, dar am avut noroc ca ne-am sustinut unul de altul si am facut fata cu brio la tot.

Dupa ce am dat telefoane, mailuri si am facut cateva vizite la diverse restaurante, am reusit sa gasim unul micut si dragut, pe placul nostru. Si am avut surpriza placuta sa avem parte de o primire foarte frumoasa, mancarea a fost perfecta si chiar daca sala era micuta, restaurantul avea si o terasa care a fost cam in permanenta plina de invitatii nostri fumatori.

Tortul, din pacate nu a reusit sa aiba culoarea pe care ne-o doream, dar a compensat cu gustul care a fost absolut perfect si placul tuturor, din fericire.
Rochita nu mi-a dat foarte mari batai de cap, dar am umblat putin dupa ea. Fiind mai micuta si slabuta, nu reuseam sa gasesc o rochie care sa imi vina bine si sa imi si placa, la un moment dat credeam ca n-o sa gasesc ceva sa ma convinga complet. Dar,ce sa vezi, cu putin ajutor din partea jumatatii mele, aceasta parca a aparut pur si simplu in fata mea si a fost chiar mai bine decat mi-as fi imaginat-o.
Buchetul il aveam in minte inca de vreun an inainte si am hotarat sa mi-l fac singura deoarece nu era extrem de complicat. Cu stresul si emotiile din seara de dinainte, am uitat complet de el, dar si de aceasta data mi-a sarit in ajutor jumatatea si a reusit sa il faca chiar mai perfect decat mi-l doream.

Pentru domnul meu, am ales o tinuta formata din pantaloni crem, camasa alba cu butoni si papion in culoare rochitei mele, iar sacoul, cureaua si pantofii au fost negri. Tinuta a fost perfecta astfel incat sa se simta bine, lejer si la moda.

De alergatura cu actele s-a ocupat sotul, asa ca am scapat de stresul acela si m-am putut ocupa mai mult de restul. Cel mai dificil pas a fost cel cu alegerea coafurii si a machiajului. Am incercat vreo cateva modele pana cand am primit ajutor din partea unor prietene tare dragi si am rezolvat si aceasta problema. Le multumesc foarte tare ca m-au facut sa ma simt tare bine in
pielea mea si mi-au fost alaturi in acea zi foarte importanta.

In ceea ce priveste pantofii, optasem initial pentru o pereche de stiletto crem, pe care ii gasesc extrem de incomozi, asa ca in final am gasit perechea potrivita de sandale care mi-au completat tinuta.

Sunt mandra si fericita ca am avut curajul si puterea sa ne organizam singuri intreaga cununie si va recomand sa va incarcati cu multa rabdare daca aveti de gand sa ne urmati exemplul!

miercuri, 11 ianuarie 2017

Retrospectiva 2016

A trecut un an de cand n-am mai postat. A fost un an extrem de ocupat, am avut foarte multa treaba atat in viata personala, cat si in cea profesionala, un an plin de evenimente care m-au cam tinut departe de blog.

Dupa cum speram la inceputul anului, intr-adevar, 2016 a reusit sa ma surprinda in bine si a fost un an foarte interesant pe toate planurile. Am invatat multe lucruri, am reusit sa ma autodepasesc si sa imi dau seama ca sunt mai puternica decat credeam.
Anul a inceput in forta inca de la inceput. In ianuarie am hotarat sa facem cununia civila si pana in mai am fost stresati si ocupati cu pregatirile pentru asta: rochie, costum, restaurant, invitati, primarie, acte, flori, accesorii, machiaj, coafura...bani. Dar, in final, totul a iesit mai mult decat foarte bine.
Pe langa stresul cu cununia, s-a intamplat la munca sa trebuiasca sa facem aplicatii de proiecte si de burse, asa ca munca a fost dubla. Dar am reusit sa invat destul de multe lucruri noi si am realizat ca este nevoie de multa ambitie astfel incat sa fiu mandra de mine si mai increzatoare in puterile mele.


Colac peste pupaza, catelusa mea draga, a facut si puiuti, 4 la numar. Au fost si sunt in continuare foarte dragalasi si la fel de agitati ca mama lor. Din fericire, am reusit sa ii impartim pe la prieteni care au fost mai mult decat incantati de micile minuni.

Am avut parte si de vacanta mult asteptata si am putut sa ne relaxam total cateva zile in Grecia, Thasos, la munte la Sinaia, dar si la Vadu, cateva zile cu cortul.

Dupa o asa bine meritata vacanta, m-am reapucat de crosetat, am invatat noi modele si sper sa reusesc sa fac cat mai multe lucruri faine cu pasiunea mea pentru lucrusoare crosetate.
Saculet crosetat pentru nou nascut
Spre finalul anului, am inceput sa facem pregatiri si pentru cununia religioasa care va avea loc in octombrie anul acesta. Asadar, urmeaza un nou an cu evenimente!

Imi doresc ca anul 2017 sa ne surprinda cu tot ce are el mai bun si mai frumos, sa reusim sa ne atingem telurile si sa ne indeplinim cele mai importante idealuri!

miercuri, 6 ianuarie 2016

Fericirea din 2015!!! Asteptari in 2016?!?


Anul 2015 a fost un an foarte bun pentru mine. As putea spune ca a fost chiar cel mai bun an, desi a fost plin de stres si nervi, dar cu multe bucurii!

De ce? Ei da, asta e o intrebare perfecta!

In primul rand, in urma cu exact un an (ianuarie 2015) am inceput cautarile pentru noua casa, pe care am si gasit-o inca din prima zi! Era...cum sa zic...un apartament la rosu...absolut nimic in el, in afara de caramizi, dar noua ne-a placut. Si, dupa cateva luni care au fost mai lungi decat oricare alte luni din an, am reusit sa ne mutam la casa noastra. Asadar, la sfarsitul lunii mai (2015), mai exact pe 26 mai 2015 am dormit pentru prima data acasa. A fost perfect, mai mult decat perfect chiar! Iar acum, dupa un an de la inceputul cautarilor, ma simt fericita si implinita (chiar daca inca se mai lucreaza la vreo 2 apartamente de langa noi si am avut weekenduri cu trezirea la ora 6-7 dimineata).

Ce s-a mai intamplat in 2015? Mhm... Pai, mi-am mai indeplinit un vis si in martie am primit un prieten drag, o catelusa simpatica foc si plina de energie, prea multa chiar...dar, o iubim mult asa nebuna cum e ea. In tot acest timp de cand o avem, ne-a facut viata mai frumoasa, dar ne-a si innebunit cu multele prostii pe care le face. A ros incarcatoare de telefon, incarcator de laptop, papuci (multi papuci, bine ca sunt doar papuci si nu si pantofi), a facut pipi prin toate colturile posibile si imposibile, e innebunita la propriu dupa mancare si nu poate fi lasata libera pe-afara pentru ca fuge direct la masini. Mda, este o neastamparata! Cel mai cumplit lucru s-a intamplat in iunie cand s-a imbolnavit din cauza unei capuse si a facut babesioza. Avea doar 4 luni si jumatate si doctorii nu-i dadeau sanse de supravietuire, a fost cumplit. Dar, din fericire, iubita noastra a trecut cu brio testul si s-a facut repede bine. Dar, ce credeti? In august ne-a mai tras o sperietura zdravana si a facut dischinezie. A trecut si peste asta cu bine, iar acum este din nou, cel mai fericit catel (mai ales cand vede mancare).

2015 a mai fost anul in care am intrat la doctorat, cu bursa chiar! Ceea ce m-a facut sa fiu cea mai fericita si am incredere ca in 2018 voi avea titlul de Doctor! Ah!

Anul 2015 a fost plin de iubire (cea mai multa iubire) si fericire maxima! Chiar daca n-am avut parte de concediu in anul trecut, am muncit mult pentru ce ne-am dorit si cu siguranta am reusit sa indeplinim o parte din ele.

Asadar, imi doresc enorm de mult ca si anul 2016 sa fie cel putin la fel de bun ca cel precedent si sa reusim toti sa ne implinim pe toate planurile! A, si poate facem timp si pentru o vacanta!

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Cand desenele animate inspira copiii! Cateii vorbitori!

Hei, prieteni!

Astazi vreau sa va povestesc ceva amuzant. Zilele trecute eram afara cu micuta mea catelusa si ne-am intalnit cu un copilas foarte dragut. Dar, ce credeti? Copilasul nu a prea interactionat cu cateii si era ferm convins ca acestia pot vorbii.

De ce? Foarte simplu! Micutul, este fan al desenelor animate cu catei, doar ca, in desene, animalutele vorbesc.

Asadar, in mintea copilasului s-a format ideea ca si in realitate, catelusii pot si trebuie sa vorbeasca. Dupa ce a alergat un sfert de ora cu pitica mea, a venit suparat la mine si m-a intrebat de ce nu vrea sa vorbeasca cu el ?!?

Mirata si amuzata, n-am avut decat sa-i spun ca nu am avut timp s-o invat sa vorbeasca. Fericit ca a aflat motivul pentru care catelusa nu vorbeste cu el, a mai luat-o la o tura luuunga de alergat si intr-un final s-a decis ca ar trebui sa se mute catelusa mea la el acasa.

Noroc ca stam in acelasi bloc si mi-am recuperat prietena la timp!

Si eu iubesc desenele animate, insa copiii trebuie invatati sa faca diferenta intre realitate si fictiune (sau, nu chiar. Trebuie sa se mai amuze si adultii din cand in cand, nu?).